Inspirata de postarea asta m-am decis sa impartasesc si eu niste intamplari ce mi-au fost povestite de sora mea, care inca mai locuieste in Romania. O prietena de familie avea nevoie de o operatie la coloana. Sora mea i-a recomandat sa se duca la un spital privat din Iasi unde au operat-o pe nepotica mea, caci au avut parte de servicii impecabile si (foarte important) de respect. Femeia a ales un spital de stat ca sa economiseasca niste banuti. Si a economisit pe moment cam 1000 RON, adica 10 milioane vechi. In loc sa plateasca 4000 RON la spitalul privat a cheltuit cam 3000 RON pe spagi si alte cheltuieli la spitalul de stat, caci la spitalul de stat nu se gasesc nici medicamente, nici instrumentar, nici etica, nici bun simt.
Sor-mea a zis ca s-a dus sa o viziteze la spital pe femeie. Dupa operatie ea era imobilizata la pat, deci depindea 100% de angajatii spitalului. Si ii venise femeii nevoia sa urineze asa ca au chemat infirmiera. Pentru ca infirmiera nu a primit spaga dorita i-a pus plosca urinara aiurea, cat sa ude cearceaful. Si apoi s-a pus cu gura pe bolnav: "Uite ce-ai facut aici" si alte urlete asemenea. Sora mea s-a luat de ea. "Pai dvs ati fost cea care a pus plosca aiurea. Ea e imobilizata. Cum sa fie vina ei? Infirmiera a continuat sa comenteze pe sub musteata si a zis ca o sa-i schimbe cearceaful imediat ce termina nu stiu ce treaba cu un alt bolnav. A doua zi cand s-a dus sora mea la spital prietena ei avea acelasi cearceaf, cu pata de urina uscata acum. A stat femeia aia in propria urina o zi intreaga.
Tot atunci sora mea a vazut ca infirmiera folosea aceeasi plosca urinara pentru toti pacientii din salon si nici macar nu o clatea cu apa dupa fiecare pacient (desi apa nu ar fi nimicit bacteriile de pe plosca, macar ar fi scapat de o parte din ele). Asta a fost lucrul care m-a oripilat cel mai mult. Pe noi la spital aici ne mananca mama gaia daca nu ne spalam pe maini inainte de a atinge un pacient (si dupa ce iesim din camera pecientului), iar acolo foloseau aceeasi plosca. Ma intreb cati pacienti au dezvoltat infectii de pe urma acestei practici?
Prietena ei ar fi trebuit intoarsa in pat la fiecare 2 ore ca sa se evite complicatii. Sora mea a zis ca a trebuit sa se duca ea sa le aminteasca angajatilor spitalului ca pacienta trebuia intoarsa si de fiecare data a fost repezita ca nu au timp/chef/'insert excuse here' sau au avut de comentat ceva. Atitudinea angajatilor era delasatoare si nu le ajungeai nici cu prajina la nas.
Si dupa cum am zis mai sus, initial femeia a economisit 10 milioane vechi. Insa operatia nu a fost reusita si trebuie sa se opereza iarasi. Deci poate alege spitalul privat pentru 40 de milione, sau spitalul de stat pentru 30 de milioane. La spitalul privat are camera privata cu baie proprie si cu un televizor, sa treaca timpul. Are la dispozitie o telecomanda cu un buton pe care il poate apasa oricand are nevoie de ceva. Si mai are parte de bun simt, caci doctorii si asistentele sunt constienti ca au un salariu atat timp cat au si clienti.
Tot sora mea mi-a zis ca o alta prietena s-a dus la medic cu baiatul si punea intrebari, ca orice parinte care vrea sa stie ce are odorul. Si medicul i-a zis "Ce sa vorbesc eu cu tine? Ai cunostinte medicale ca sa intelegi tu ce-ti zic?" Si a lasat-o gura casca fara a avea habar despre conditia biatului ei. Si ca termen de comparatie, pe noi la scoala ne invata cum sa vorbim cu pacientii si cu familiile lor in termeni simpli si usor de inteles pentru oricine, sa nu ne ia valul si-i spunem pacientului "pot sa-ti iau pulsul apical?" in loc de "pot sa iti ascult inima?".
Cred ca ma voi repeta, insa eu m-a obisnuit cu mediul medical american in particular si cu socieatea americana in general si nu cred ca as mai putea sa mai adaptez si sa functionez in Romania. Sunt constienta ca America nu e pamantul fagaduitei, insa imi ofera un mediu care-mi place si in care pot sa ma dezvolt ca individ.
3 opinii:
Eu locuiesc in Bucuresti, se pare ca putin cate putin si clinicile private din Romania capata un aspect de spital de stat(cred ca si din cauza angajatilor care vin tot din sistem). Trebuie discutat la nivel general, aici nimeni nu raspunde pentru nimic. Probelemele sunt mereu aceleasi, indiferent ca esti la spital, indiferent ca statul greseste si te pune pe drumuri, scoala iti cere bani pentru educatie... Este un aspect general, care tine de mentalitate si nu in ultimul timp de indiferenta legislativului din Romania. Iar pentru ca mi-ai reamintit de "pamantul fagaduintei" si intre timp citeam "Soareci si oameni" am scris asta: http://blogg.econit.ro/index.php/2011/08/05/soareci-si-oameni-sau-moartea-lui-ipu/
Daca unii au vise la noi sunt aranjamente.
pacat de ce este acolo... mare pacat...
dan are dreptate... mentalitatea omului... si asta se schimba asa de greu...
saracul de mine... raman si voi muri, un visator...
imi doresc o romania demna... cu oamenie frumosi la suflet... care sa triasca in liniste si pace...
de ce oare visez??? nu stiu... visul... a devenit un blestem pentru mine...
Mi se face parul maciuca citind asta. Orice comentarii sunt de prisos.
Post a Comment